Coprocitograma

Diagnosticul unui parazit

Examenul coproparazitologic examinarea materiilor fecale permite evidentierea prezentei oualor de paraziti, a proglotelor sau a parazitilor insisi, facilitand diagnosticul pozitiv.

gât de vierme

Succesul stabilirii unui paraziți de documentație geografică națională parazitologic este asigurat de cateva principii de baza : sa se ia in considerare o posibila etiologie parazitara intr-un diagnostic diferential al unei suferinte. Sunt importante: istoricul si aspectele epidemiologice ale bolii, deoarece riscul dobandirii unei infectii parazitare diagnosticul unui parazit legat de ocupatie, atat diagnosticul unui parazit cadrul profesional cat si recreational sau de calatoriile efectuate in zonele endemice cunoasterea biologiei parazitilor, a modului de infectare, a perioadei de incubatie, a fiziopatologiei, pentru a putea interpreta datele culese din anamneza, a evalua aspectele clinice si a alege metodele de laborator care evidentiaza cel mai bine parazitul rerspectiv interpretarea rezultatelor testelor de laborator prin prisma aspectelor clinice In cele mai multe infectii parazitare, diagnosticul etiologic se bazeaza pe evidentierea directa a parazitului in produsele biologice, dar si raspunsul gazdei fata de agresiunea parazitara poate fi un martor indirect al prezentei parazitului: modificari hematologice, biochimice si imunologice pot orienta diagnosticul sau chiar sa aduca un diagnostic de certitudine anticorpi specifici.

neonatal papilloma

Examenul coproparazitologic este recomandat pentru evidentierea unor infectii cu : protozoare: amibiaza, giardioza, coccidioze intestinale helminti : ascaridioza, tricocefaloza, strongiloidoza, teniaze, anchilostomiaza distomatoze hepatice si intestinale, schistosomioze Pentru majoritatea parazitozelor intestinale se indica efectuarea unui examen de control dupa 3 saptamani de la terminarea tratamentului pentru infectii cu protozoare si dupa 1 - 2 diagnosticul unui parazit pentru infectiile cu helminti.

Examenul coproparazitologic nu da informatii in urmatoarele situatii : cand intestinul nu e calea normala de eliminare diagnosticul unui parazit formelor parazitilor sau parazitoza este tisulara cand helmintul se afla in pliurile perianale cand parazitul este imatur si nu poate produce oua Diagnosticul de laborator al diagnosticul unui parazit intestinale se face in mod obisnuit prin punerea in evidenta a oualelor de helminti sau a formelor chistice ale protozoarelor cu localizari intestinale.

Un examen coproparazitologic izolat, al carui rezultat este negativ nu are valoare eliminatorie.

diagnosticul unui parazit schistosomiasis funding

Pentru un examen coproparazitologic de rutina se recomanda minimum 3 probe, la interval de 3 - 4 zile. Probele sunt autorecoltate de pacienti in recipiente din plastic de unica folosinta, care se inchid etans. Cea mai simpla posibilitate de a feri proba de alterare este efectuarea analizelor in cel mult 2 - 3 ore de la recoltare.

  • Aceasta menține un  echilibru între diverși parametri ai organismului nostru și este prima barieră care ne apără împotriva agresiunii factorilor externi, cum ar fi de exemplu agentii infectiosi bacterii, virusuri, paraziti.
  • Tratament rapid la viermi pentru copii

Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale 1 Cu spatula-dop ; 2 Recipient ; 3 Spatula pentru colectare - este atasata de dop Examenul macroscopic - helminţii si formatiunile suspecte se trec intr-un cristalizor cu apa si se examineaza cu ochiul liber si cu lupa, dupa care se efectueaza examenul microscopic. Examenul microscopic - se face prin etalarea materiilor fecale pe o lama de microscop in amestec cu solutie Lugol si acoperita cu cate o lamela.

Cum Sa Scapi de Parazitii Intestinali Rapid - Arborele Vietii

Preparatul cu Lugol se examineaza cu obiectivul 40X. Probele de materii fecale care contin bariu, cadmiu, compusi de bismut, uleiuri minerale, care creeaza mici picaturi refractibile ingreuneaza examenul morfologic putand duce la confuzii.

Parazitii intestinali sunt raspanditi ubicuitar, infestarile fiind mai frecvente in zonele cu instalatii de apa deficitare. Diareea, malnutritia, anemia si obstructia intestinala reprezinta cateva din consecintele infestarii cu paraziti intestinali. Helmintii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sangerari sau interfera cu absorbtia intestinala a substantelor nutritive. Larvele sau oualele pot disemina in zone extraintestinale si induce inflamatie sau distructii tisulare.

Pentru protozoare, rezultatul examenului coproparazitologic trebuie sa precizeze genul si specia diagnosticul unui parazit gasit si stadiul lui evolutiv - forma vegetativa sau chistica.